Nimeni nu ne crede dac─â s─ârut─âm pas─ârea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cire┼čar" Nichita St─ânescu
Arhiv─â Articole »
Sunt ceasuri când Te uit




De┼či m-ai luat din praf în casa Ta
┼×i m-ai crescut în timp ca pe-o lumin─â,
Sunt ceasuri când Te uit, când mi se pare
Că locuinţa bună-i doar a mea
┼×i nu îmi simte nimeni r─ât─âcirea.
Dac─â îmi ba┼úi în geam, nu Te aud
┼×i când Te ui┼úi la mine, nu Te v─âd.
Pun masa ┼či m─ânânc, de parc─â singur
A┼č fi, când Tu frângi pâinea ┼či îmi dai
S─â beau din vinul sfânt al p─âtimirii.

Dar mi se face frig ┼či mi-e urât
Numai cu mine însumi. Bâjbâind,
Din r─âsputeri Te caut împrejuru-mi
Pân─â când m─â love┼čte lemnul dur
Pe care nep─âsarea-mi, p─âr─âsirea
Te-au r─âstignit din nou. Ce sfâ┼čiat
Te iau acum în bra┼úe de pe cruce
┼×i Te jelesc în camera-mormânt…

Mi-e r─âu. Vei învia a treia zi,
Sp─ârgând pere┼úii tristei a┼čez─âri,
În care m-ai primit ca pe un fiu.

Ce se va întâmpla atunci cu mine?

 

 Monica Pillat



« ├«napoi